Un albastru pal cuprindea imprejurimile in care treceam ratacita, parea ca sunt cuprinsa intr-un labirint in care toate usile pe care intram erau la fel de primitoare si tot ce puteai simti era...liniste. Un strat subtire de roua in are iti atingea pielea, simteam o usoara adiere a vantului care aducea cu ea mirosul pe care il simteam in fiecare dimineata. M-am hotarat sa descifrez aroma care ne purta pe toti intr-o lume diferita fata de cea in care traiam.
Adierea vantului aducea aroma placuta a misterului, care s-a apropiat de mine..nu m-a ocolit si a reusit sa trezeasca in mine dorinta de a evada si de a cunoaste lumea, de care multi dintre noi se ferea. Teama, de ce va fi dupa ce voi ajunge in lumea celor care ajungeau la noi foarte greu, nu m-a facut sa ma opresc.
Aroma era puternica..mi-am intins aripile si usor zburam spre acel mister care ma chema...imi simteam aripile pierdute...simteam ca plutesc, ca un fulg. Aroma se simtea tot mai mult, iar dorinta era tot mai puternica. Inaintand am inceput sa simt o presiune puternica pe aripile mele...nu imi dadeam seama ce este, dar parca nu eram lasata sa ajung acolo...aripile cedau tot mai mult, erau grele si nu puteam continua sa zbor sa ma indrept spre acel loc calcand usor pe iarba, simteam atingerea fina a firelor de iarba pe talpa mea, iar un fior rece imi scutura trupul cand zdrobeam picaturile de roua de pe petalele albe ale floricelelor. Sub razele soarelui, care ma priveau zambind am inteles ca trebuie sa continui...Nu intelegeam ce se intampla...Picaturile de roua din jurul meu se evaporau in aer si lasau in urma aroma placuta pe care o simteam atat de puternic, odata cu aceasta mireasma care ma cuprindea, si un sentiment ciudat..necunoscut.
In departare incercam sa deslusesc imaginea colorata care se vedea...nu imi dadeam seama ce este, curiozitatea mea crestea si am incercat sa zbor din nou...am observat ca nu mai aveam aripile, o tristete amara m-a cuprins..lacrimile care curgeau pe obrajii mei nu puteau fi oprite. Simteam ca am lasat in urma ceva ce nu voi mai avea:linistea, fericirea si nemurirea. Priveam in urma, dar nu aveam curajul sa ma intorc...trupul meu elibera sentimente tot mai ciudate, necunoscute.
Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat vedeam mai clar imaginea care, din departare mi se parea stranie si misterioasa( un chip).
Nu regretam nimic din ce lasasem in urma...incepeam sa traiesc din nou intr-o lume pe care nu am cunoscut-o niciodata, cu sentimente noi si foarte puternice. Simteam ca inima mea bate puternic si trupul meu era contopit intr-o vraja. Bucuria, linistea si fericirea pe care le-am simtit candva am inceput sa le traiesc din nou.Insa mult mai intense. Nu ma puteam gandi la nimic.Imi trecea prin minte o singura intrebare: oare chiar exista ingeri?
