Sarbatori de iarna

Colinde, Daruri, Magie...altfel spus, vin sarbatorile de iarna. A inceput agitatia, forfota si parca pe an ce trece, ceva se schimba si nu as crede ca in bine. Dar cum intotdeauna trebuie privita partea plina a paharului, recunoastem ca ne place la nebunie sa mergem la shopping, sa ne rasfatam si as putea continua, dar nu in ultimul rand sa incercam sa privim sarbatorile de iarna astfel incat sa putem spune ca sunt N.. motive deosebite care sa aprecieze aceasta perioada a anului. Nu voi vorbi despre ceea ce inseamna aceste sarbatori pentru ca stiti si voi ca aceastea au ajuns mai degraba un timp pentru a primi cadouri, pretexte pentru petreceri si uitam sa fim mai buni.
Partea proasta e ca ne apropriem cu pasi repezi de aceste sarbatori.Ne facem planuri de Craciun, ne gandim cum sa impodobim casa, cand sa plecam sa cumparam cadouri, desi unii ne-au cam luat-o inainte, cand incepem curatenia si cand cumparam bradul. Entuziasmul, bucuria ne cuprinde si parca totusi ceva..nu e, lipseste..meditam si parca nu gasim raspunsul, dar farmecul sarbatorilor de iarna ne va indemna intotdeauna sa zambim. Aceasta perioada imi da fiori, ma linistesc si ma transpun in atmofera de basm din care parca nu as mai vrea sa ies si poate ca uneori ma consider un copil, dar oricat de repede si de mult ne-ar maturiza loviturile vietii, copilul din noi nu moare niciodata.
Mai cred ca pentru fiecare dintre noi, sarbatorile de iarna inseamna ceva...si e ceva deosebit!

Despre prieteni...

Fiecare om defineste diferit notiunea de prietenie, dar multi dintre noi confundam aceasta notiune cu cea de simpla cunostinta. Prietenii adevarati sunt cei care ne accepta asa cum suntem, te ajuta neconditionat, nu te judeca, te linistesc atunci cand iti este mai greu si as putea continua... Esential este sa ne gasim prietenii compatibili cu noi atat din punct de vedere psihologic cat si emotional si cred ca se stie ca respectul, loialitatea si egalitatea sunt cele care contruiesc o prietenie.
Personal nu pot afirma ca cineva imi este prieten atunci cand il reintalnesti dupa ani, cineva cu care ai impartit cateva lucruri neimportante si asta candva. Reintalnirea cu acel "prieten" a avut loc tocmai atunci cand eu treceam printr-o perioada proasta a vietii mele, insa intentia acestuia a fost sa ma ajute, dar lucrurile s-au complicat fiind acuzata, judecata de catre altii ca s-a intervenit pt mine acolo unde poate ca nu trebuia. Pentru unii, partea neinteleasa a lucrurilor este aceea ca daca vreodata un prieten adevarat ori o simpla cunostina a vrut sa ma ajute a fost din propria initiativa. Niciodata nu am apelat la prieteni, ba din contra, ei au fost cei care din propria intiativa m-au sustinut,m-au incurajat,m-au inteles, m-au pretuit,mi-au spus adevarul atunci cand a fost nevoie sa-l aud si multe altele, insa niciodata nu am apelat la ei nici macar atunci cand s-a pus problema de situatii mai personale. Recunosc ca multi dintre cei care ma cunosc au avut curajul, buna intentie de a "interveni" pt mine atunci cand nu m-am asteptat si fiecare a inteles ce a vrut de aici, se petreceau in jurul meu lucruri de care nu stiam, iar intr-un final totul a iesit prost doar pt mine. Si de aici..o alta poveste...
Partea frumoasa e ca prietenii ii putem alege noi...noi avem puterea de a alege, ca fiinte sociale avem nevoie de oameni in jurul nostru, dar adevarata fericire consta nu in multitudinea prietenilor, ci in valoarea lor.

Ce vor femeile/barbatii?

Vorbeam cu un prieten zilele trecute si era foarte curios sa afle daca va gasi cineva vreodata raspuns la o intrebare veche: "Ce vor femeile, de fapt?" Era cam suparat asa ca i-am raspuns zimbind: "Draga, dar e foate simplu: cativa centimetri in minus in talie si pe solduri!" Lasand gluma la o parte, intrebare este dificila. Orice femeie are momente in care habar nu are ce vrea si atunci cum sa avem pretentia de la partenerii nostri sa stie? Ca mai apoi, ce haz ar mai avea o relatie daca ne-am intelege perfect unii pe altii? Tocmai asta este farmecul, sa ai rabdare si sa te intereseze sa-l descoperi pe celalalt. As putea continua pe acest subiect, dar trec direct la concluzie si spun ca un raspuns 100% corect si complet la intrebarea de mai sus e imposibil de obtinut. Dr putem incerca, nu?

P.S. Daca cineva a aflat raspunsul la aceasta intrebare, eu una imi doresc sa aflu mai multe asa ca nu-mi ramane decat sa-i invit pe cei care stiu deja raspunsul sa ni-l relateze si noua.

Ganduri...

Putem fi mereu noi insine, putem fi niste oameni adevarati si normali, putem avea o viata echilibrata cu conditia sa invatam care este esenta acestei vieti: sa comunicam, sa-l intelegem pe cel de langa noi si mai ales sa cautam iubirea neascunsa sub falduri inselatoare.
Iertat sa-mi fie tonul prea banal, dar incerc sa transmit o idee greu de pus in cuvinte.Ne-am obisnuit sa vedem viata asta de fiecare zi ca pe ceva tare sofisticat.

Poate sa para necopt, dar chiar ma intreb de ce femeile care sunt atat de gingase, complexe, misterioase, pot sa iubeasca barbatii cei mai banali? Banali, e putin spus. Cum pot femeile sa iubeasca barbati care nu le merita? Nu pot sa nu ma gandesc in acest caz la mine, la ceea ce a fost odata, la ceea ce pana la urma s-a iertat si s-a mers mai departe. Dar sa trecem peste...
Poate ca pe undeva este greseala mea ca nu le iau parte barbatilor si nu spun ceea ce poate ei vor sa auda, si sincera sa fiu chiar nu prea sunt cuvinte de lauda la adresa lor. Nu spun ca femeile sunt cele perfecte, cele bune, cele mai presus de orice, dar daca barbatul ar fi un pic mai atent, mai curajos, mai putin orgolios, infamfat si cum mai vreti voi,nu mi-ar fi fost greu sa fac un gest frumos pentru ei. Sunt oameni si oameni si chiar s-a inteles acest lucru, dar la ce folos daca atunci cand intalnesti un bine in viata ta se da cu piciorul? Poate unii ar trebui sa mediteze la asta...

De ce...?

Una dintre intrebarile care mi se adreseaza mai tot timpul si culmea am ajuns sa nu mai gasesc raspunsuri la acest gen de intrebare. Poate pare patetic, dar cam asa stau lucrurile, din nefericire. Nu e usor sa intalnesti tot felul de oameni si care sa-ti adreseze intrebari care incep cu..."de ce...?" Si am ajuns sa ocolesc tot ceea ce nu as vrea, dar ajung tot acolo, tot la acel raspuns pe care ei vor sa-l auda. Stiu ca nu e frumos sa minti, dar mai stiu ca unoeri mai trebuie sa si ocolesti ceea ce este de ocolit. De ce nu e totul asa cum iti doresti? De ce uneori intorci capul atunci nu este cazul? De ce nu poti raspunde la unele intrebari? De ce...?"
Pentru o parte dintre cei care ma cunosc, inca ma considera drept misterioara si ca orice om am si eu secretele mele, dar asta nu inseamna ca nu-i las pe ceilalti sa vada in mine ceea ce le place, ceea ce-i incanta, ceea ce-i fascineaza. Si cand ma gandesc ca fata de mai toti sunt atat de modesta...dar asta sunt eu! Toate astea duc la faptul ca e bine de pus punct si de luat de la capat. Dar chiar si asa, se poate ca de fiecare data sa faci acest lucru? E atat de usor de spus, dar greu de facut...
De asemenea, e usor sa aruncam vorbe atunci cand suntem agitati, nervosi, panicati si cat de greu se poate repara totul, merg pe ideea ca ceva bun se construieste cu greu si se distruge cu foarte multa usurinta.
Cred ca fiecare om se gandeste un pic la el, la felul cum arata, la felul cum este apreciat, la felul cum se comporta, la mai tot ceea ce are legatura cu fiinta sa si uite asa ajungi sa te intrebi tu insuti "de ce (uneori gresim fara sa ne dam seama? ...nu ne iese totul asa cum poate am vrea? ...nu-mi pot face mai mult curaj sa-mi cer scuze, sa-mi indrept o anume greseala? etc.) Sunt de parere ca daca tu insuti nu stii unele raspunsuri, atunci cum le poti raspunde altora? Sunt oameni curiosi si nu numai si poate ca vor sa afle mai multe, dar de ce? Si uite asa simpla intrebare "de ce?" sta pe buzele oricui.
Cineva spunea ca pentru tot si pentru toate exista un raspuns...Oare asa sa fie?

"HERE I AM"

There's something about a girl who knows what she wants and how she wants it. She has the power to cast a spell on everyone around her, you don't even know why you're drawn to her, you just are, no matter how tall, short, stylish she is, she's the one who people look to for answers. She has a voice and isn't afraid to use it. And she leaves everyone to wonder, how did she get that way.
YES to pushing till hurts and YES to indulgent massage after.
YES to trembling knees and their powerful victories.
YES to the no-turning-back decision.
Yes to the victory dance.
YES to friends who listen endlessly.
YES to killing it.

"HERE I AM"

Cateva cuvinte...

Cred ca fiecare dintre noi se gandeste fie chiar si pentru un moment la cum ar fi sa putem incepe anul primavara....Ar fi cel mai prielnic moment sa luam totul de la capat, ar fi ca si cum am intra intr-un nou stadiu de viata, am inflori prin toti porii...Dar ce facem noi? Ne punem pe astenii, ne melancolizam si ne schimbam starea de spirit dupa vreme...Se ajunge in situatia ca nici barbatii nu ne mai inteleg...
In alta ordine de idei, noi stim oare sa te bucuram de primavara, de soare, de ghiocei, violete...?Stim sa ne aducem prospetime in trup si suflet? Spun ca nu trebuie uitata adierea florala si suava a hainelor, tenul odihnit, vitaminizat, culoarea de par pe care o putem indrazni a o incerca pentru prima data...cate nu ne sunt la indemana...
Si totusi exista un singur lucru de care trebui sa tinem cont, anume acela de a ne hotara ca primavara asta incepe cu noi, cu tine, cu fiecare in parte, dar in acelasi timp poti fi sigur ca toti cei care ne iubesc ne vor fi alaturi.
O primavara senina!

"Vacante pline de iubire in insule fierbinti ori catre alte destinatii?

Ca sa mai destindem un pic atmosfera, nu am sa ezit sa nu va spun si voua ceea ce am cam auzit in ultimul timp si anume ca lumea are nevoie de "evadari", "iesiri" si nu oriunde ci dincolo de frontierele tarii ca deh..."love is in the air" si nu doar atat..urmeaza si luna martie (luna martisorului) si e de inteles de la sine faptul ca "micile" surprize pe care si le ofera indragostitii nu se opresc aici. Nu e un lucru de mirat si nici unul imposibil, acest lucru il poti face cand dispui de timp liber si ca atare de resurse financiare. Dar de...insulele acelea fierbinti, ce ziceti? Care mai de care se indreapta spre agentiile de turism in speranta ca vor gasi ceva pe plac si in acelasi timp sa nu fie prea costisitor. La drept vorbind, oferte se tot gasesc, dar partea buna a lucrurilor e ca insulele exotice din Oceanul Atlantic ar parea cea mai apropriata destinatie de plaja in aceasta perioada pentru europeni; de fapt, este singurul taram de pe continent care are in luna februarie, vreme buna pentru plaja. Un concediu fierbinte in acest sezon inca rece te duce cu gandul departe fie chiar si pentru cateva momente bune - de la pernele brodate pana la cele mai luxoase locuri care pentru mine personal ar fi cele care te intampina de la intrare cu fantani, palmieri si maslini, si deja am spus totul ... - paradisul linistilor.
Cu toate acestea, de preferat ramane tot Parisul si vorbesc din punctul meu de vedere, este locul unde se petrec cele mai frumoase povesti de dragoste si asta o spun strazile acestuia. Inchid ochii si ajung sa cred ca deja cunosc Parisul, e ca si cum l-as sti pe de rost inainte sa ajung sa-l vad ca doar...visez( sa mai fac si un spirit de gluma). Si toate ca toate, dar e un vis pe care intr-o zi as vrea sa mi se realizeze si sunt sigura ca asa va fi pentru imi doresc foarte mult sa ajung acolo unde as putea ajunge chiar si intr-o clipa inchizand ochii. Hm...Paris legendar, nestiut si mistic , regat al marilor iubiri si al stradutelor inguste, un loc care nu se uita nici daca ai vrea. Cine nu ar da, de exemplu sa mearga pe Champs Elysee cu ochii inchisi si fara sa se rataceasca, iar Arc de Triomphe(Arcul de Triumf) te face sa te simti ca acasa - asa se zice. Cate nu sunt de vizitat acolo, e ca si cum nu ai simti cum trece timpul...Mi-e si teama sa visez in continuare...

Doua sexe: femeia si barbatul - cel mai puternic fiind...

Nu e simplu pentru unii sa recunoasca faptul ca femeia este mai puternica decat barbatul. Si spun asta din mai multe motive: femeile isi traiesc emotiile, uneori prea zgomotos, plang si se vaieta, in timp ce barbatii le neaga pe ale lor. Ele se tin pe picioare, in timp ce ei se retrag in coltul lor...Suntem noi, femeile, mai puternice intr-un anumit sens decat barbatii? E greu de raspuns fara a nu se cadea in generalitati. Si totusi depinde de ceea ce se intelege prin "forta interioara". Este de luat in considerare in ceea ce priveste aceasta situatie si faptul ca, prin grija unuia fata de altul, ai impresia ca iti recapeti demnitatea - un sentiment care ne intareste capacitatea de a supravietui indiferent ca vorbim de femei sau de barbati. Dar dincolo de aceasta aptitudine de a-ti ajuta aproapele, femeile se dovedesc mai eficiente, barbatii sunt inca ancorati in ideea ca ei nu au nevoie de ajutor, vor sa ramana pe un piedestral al puterii si le este greu sa coboare. Stim ca a asculta pe cineva este la fel de vital ca si acordarea primului ajutor, iar acest lucru le permite barbatilor sa se confeseze mai mult. Nu vorbesc din prisma faptului ca eu le-as sti pe toate, dar daca lucrurile nu ar sta in felul acesta,atunci cineva se va gasi sa ma contrazica.

O alta problema tin sa precizez aici si anume: in timp ce femeile elimina stresul prin lacrimi, barbatii sunt mai retinuti si tin sa cada in cinism ...sau chiar in plansul de mila. Cred ca multora dintre noi, femeile, ni s-a intamplat sa compatimim barbatul, mai mult decat atat, s-a ajuns in situatia sa spunem " mi-e mila de el"...trist, dar adevarat! Este metoda prin care ei se elibereaza de surplusul emotional pastrandu-si insa mandria intacta. Dar sa faca pe durii nu merge la toti cei vaduviti sentimental si ca sa poata actiona eficient, trebuie sa-si pastreze sangele rece. Hm...forta intelectului contra celei a afectivitatii? Intr-un fel si nu prea. Dar una nu o exclude pe cealalta, iar cele doua sexe le au pe amandoua. Azi, barbatii invata sa-si exprime sentimentele, iar femeile sa piloteze avioane de vanatoare. Am fi aproape egali, daca noi ca femei nu am pastra "avantajul" de a aduce pe lume copii. Imi aduc aminte de cineva(un anume barbat) care mai zilele trecute lauda forta noastra interioara(cea a femeilor), dar in acelasi timp se plangea de faptul ca societatea noastra reprima instinctele masculine, pe care le percepe drept barbare in timp ce instinctele feminine sunt cele puse in valoare. Apoi a continuat "noi suntem guvernati de testosteron, asta e!" Sunt totusi barbati care recunosc acest lucru, cel putin au curaj sa vada adevarata fata a lucrurilor. Si...apropo de testosteron, barbatii stiu bine ca acest hormon nu le hraneste numai forta musculara, pilozitatea sau libidoul, mai mult decat atat, le confera si "sentimentul de putere".

Si ca atare va las pe voi sa analizati lucrurile la "rece" si sa va exprimati opiniile cu privire la acest aspect oarecum important in viata noastra, a oamenilor.

POEZIA – un vot pentru vindecare sau pt ca prin ea se exprima si iubirea?

Poezia are si o valoare de limpezire, de atenuare a unor angoase, de calmare a unor efecte, se spunem de”vindecare”, asta este parerea multora dintre noi, asta este una dintre concluziile la care s-a ajuns.
Astazi, cand supraabundenta informationala din media ne face prea obositi pentru ceva atat de gratuit cum este poezia( cine mai citeste poezie, sa fim sinceri...), un poem e ceva din alt timp, poate de la orele traumatizante de literatura din scoala. Nu voi vorbi aici despre nefericitul sistem de invatamant romanesc actual caci toti stim cu ce ne luptam. As vrea numai sa fac o scurta pledoarie pentru revenirea la lectura poeziei ca mod de a educa sensibilitaea si receptivitatea cuiva. Aparent gratuita, simpla expresie a unor sentimente te poate face mai inteligent emotional.
Si pentru ca este februarie, adica luna iubirii( traditiile noastre confirma acest apetit pentru iubire, dincolo de sarbatoarea imprumutata pentru ca februarie anunta zorii primaverii si creste apetitul pentru viata, deci pentru dragoste), as fi vrut sa citez un poem, dar nu o voi face si mai mult decat atat, o puteti face voi si chiar pentru voi insiva!
Dar eu am sa spun altceva si anume: „ un poem frumos ne face sa iertam o durere veche” si nu se limiteaza la atat.
Am sa fac un salt de la poezie la ceea ce tine de aceasta luna (cea a iubirii) si am sa va spun si voua ceea ce, candva, cineva spunea la randul sau ca, varsta noastra reala se calculeaza dupa cat de multa voiosie si chef de joc avem in suflet, dupa cati prieteni ne place sa adunam in jurul nostru. Cat de amuzant este sa te intalnesti la o cafea cu prietenii intr-un sfarsit de saptamana povestind cate in luna si in soare, sa faci si mici filozofii de viata langa cescuta de licoare fierbinte si daca stai bine si te gandesti, iubirea inconjoara totul. Da, sentimentul acela despre care s-a spus ca misca sori si stele...si chiar le misca.
Eu cred ca iubirea este ea insasi o sarbatoare, o stare de gratie. Vine si se duce, dar lasa in urma o avere de amintiri...

VIATA IN „RASCRUCI”

Cred ca fiecare are momente in care face alegeri de viata hotaratoare. Unii ajung la rascruce si nu vad decat un singur drum. Merg pe el, fie ca e bine, fie ca nu. E-adevarat, asta inseamna ca au o viata mai simpla...cel putin, se lipsesc de stresul de a-si asuma o decizie. Altii printre care ma numar si eu – cauta variante, fac tabele cu plusuri si minusuri, trag linia si aleg. Am facut lucrul acesta...dar ciudat este faptul ca nimeni nu stie ce-i este scris in destin. Vreau sa am grija de un singur lucru:cand ma uit in oglinda, sa nu-mi fie rusine de mine. Nu-mi doresc nimic special si daca spun ca vreau doar sanatate pentru mine si pentru ai mei, poate va suna simplist. Dar chiar cred ca, daca D-zeu va avea grija de asta, restul il voi rezolva eu.
Privind lucrurile cat se poate de realist, viata nimanui nu este lipsita de greutati. Cu totii avem parte de urcusuri si de coborasuri. Momentelor grele din viata le spunem mai simplu – cumpene. Fiecare are parte in viata de una sau mai multe cumpene, insa important este modul in care le depasim.
Cel mai critic moment din viata fiecarui om, dar poate mai cu seama din viata femeii, este cel care ii schimba complet modul de viata, de relationare, de raportare la ceilalti si la viata. De multe ori aceastea sunt momente nefericite, cruciale. Este bine ca in astfel de momente sa-ti fie alaturi familia si prietenii. Trebuie sa ai incredere si sa intelegi care este motivul pentru care se intampla toate astea urmand intrebari la care raspunsurile sunt doar ascunse, cel putin in prima faza. Teama ca nimic nu va mai fi ca inainte, teama ca totul se va transforma si nu in ceva bun(cel putin asa se crede) duce la panica. Dar faptul ca pentru a trece peste astfel de momente e nevoie de forta care se gaseste in interiorul fiecaruia – e o veste buna! Pentru a gasi mai usor calea catre o „alta viata” este esential sa ne gandim la ceea ce avem si la ceea ce am putea avea,nu la ceea ce am pierdut. Trebuie sa ne gandim la ceea ce ar trebui sa schimbam in viata noastra, dar mai ales la cum ar trebui sa devina viata noastra, la ce conteaza si ce nu, la ce se poate pierde si ce nu, la valoarea ficarui minut din ceea ce noi numim „VIATA”.
Teoretic, mai toti oamenii ar trebui sa stie ce conteaza pentru ei, si putini sunt cei care stiu ca a fi egoist este un lucru bun. Cand spun egoist, ma refer la faptul ca in fiecare zi fiecare dintre noi ar trebui sa-si petreaca putin timp cu sine. Ar trebui sa se iubeasca, sa-si dedice energia activitatilor relaxante ce-i vor incarca bateriile. Este esential sa gustam viata prin fiecare por al fiintei noastre, sa ne bucuram de noi ca femei/barbati, iubite/iubiti si prietene/prieteni in fiecare zi a vietii! ASTA FAC EU!
Am inceput acest articol facand referire la mine si am sa inchei la fel mentionand ca in momentele de cumpana ale vietii,am invatat sa nu las sansele sa treaca pe langa mine. Am capatat o anumita sensibilitate la ceea ce reprezinta VIATA si am invatat sa o pretuiesc.

Te intreb pe tine, tu cum faci fata momentelor cruciale?
Daca ai ceva de marturisit, o poti face aici!

Ispita ingerilor..

Un albastru pal cuprindea imprejurimile in care treceam ratacita, parea ca sunt cuprinsa intr-un labirint in care toate usile pe care intram erau la fel de primitoare si tot ce puteai simti era...liniste. Un strat subtire de roua in are iti atingea pielea, simteam o usoara adiere a vantului care aducea cu ea mirosul pe care il simteam in fiecare dimineata. M-am hotarat sa descifrez aroma care ne purta pe toti intr-o lume diferita fata de cea in care traiam.

Adierea vantului aducea aroma placuta a misterului, care s-a apropiat de mine..nu m-a ocolit si a reusit sa trezeasca in mine dorinta de a evada si de a cunoaste lumea, de care multi dintre noi se ferea. Teama, de ce va fi dupa ce voi ajunge in lumea celor care ajungeau la noi foarte greu, nu m-a facut sa ma opresc.

Aroma era puternica..mi-am intins aripile si usor zburam spre acel mister care ma chema...imi simteam aripile pierdute...simteam ca plutesc, ca un fulg. Aroma se simtea tot mai mult, iar dorinta era tot mai puternica. Inaintand am inceput sa simt o presiune puternica pe aripile mele...nu imi dadeam seama ce este, dar parca nu eram lasata sa ajung acolo...aripile cedau tot mai mult, erau grele si nu puteam continua sa zbor sa ma indrept spre acel loc calcand usor pe iarba, simteam atingerea fina a firelor de iarba pe talpa mea, iar un fior rece imi scutura trupul cand zdrobeam picaturile de roua de pe petalele albe ale floricelelor. Sub razele soarelui, care ma priveau zambind am inteles ca trebuie sa continui...Nu intelegeam ce se intampla...Picaturile de roua din jurul meu se evaporau in aer si lasau in urma aroma placuta pe care o simteam atat de puternic, odata cu aceasta mireasma care ma cuprindea, si un sentiment ciudat..necunoscut.

In departare incercam sa deslusesc imaginea colorata care se vedea...nu imi dadeam seama ce este, curiozitatea mea crestea si am incercat sa zbor din nou...am observat ca nu mai aveam aripile, o tristete amara m-a cuprins..lacrimile care curgeau pe obrajii mei nu puteau fi oprite. Simteam ca am lasat in urma ceva ce nu voi mai avea:linistea, fericirea si nemurirea. Priveam in urma, dar nu aveam curajul sa ma intorc...trupul meu elibera sentimente tot mai ciudate, necunoscute.

Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat vedeam mai clar imaginea care, din departare mi se parea stranie si misterioasa( un chip).

Nu regretam nimic din ce lasasem in urma...incepeam sa traiesc din nou intr-o lume pe care nu am cunoscut-o niciodata, cu sentimente noi si foarte puternice. Simteam ca inima mea bate puternic si trupul meu era contopit intr-o vraja. Bucuria, linistea si fericirea pe care le-am simtit candva am inceput sa le traiesc din nou.Insa mult mai intense. Nu ma puteam gandi la nimic.Imi trecea prin minte o singura intrebare: oare chiar exista ingeri?