Ca sa mai destindem un pic atmosfera, nu am sa ezit sa nu va spun si voua ceea ce am cam auzit in ultimul timp si anume ca lumea are nevoie de "evadari", "iesiri" si nu oriunde ci dincolo de frontierele tarii ca deh..."love is in the air" si nu doar atat..urmeaza si luna martie (luna martisorului) si e de inteles de la sine faptul ca "micile" surprize pe care si le ofera indragostitii nu se opresc aici. Nu e un lucru de mirat si nici unul imposibil, acest lucru il poti face cand dispui de timp liber si ca atare de resurse financiare. Dar de...insulele acelea fierbinti, ce ziceti? Care mai de care se indreapta spre agentiile de turism in speranta ca vor gasi ceva pe plac si in acelasi timp sa nu fie prea costisitor. La drept vorbind, oferte se tot gasesc, dar partea buna a lucrurilor e ca insulele exotice din Oceanul Atlantic ar parea cea mai apropriata destinatie de plaja in aceasta perioada pentru europeni; de fapt, este singurul taram de pe continent care are in luna februarie, vreme buna pentru plaja. Un concediu fierbinte in acest sezon inca rece te duce cu gandul departe fie chiar si pentru cateva momente bune - de la pernele brodate pana la cele mai luxoase locuri care pentru mine personal ar fi cele care te intampina de la intrare cu fantani, palmieri si maslini, si deja am spus totul ... - paradisul linistilor.
Cu toate acestea, de preferat ramane tot Parisul si vorbesc din punctul meu de vedere, este locul unde se petrec cele mai frumoase povesti de dragoste si asta o spun strazile acestuia. Inchid ochii si ajung sa cred ca deja cunosc Parisul, e ca si cum l-as sti pe de rost inainte sa ajung sa-l vad ca doar...visez( sa mai fac si un spirit de gluma). Si toate ca toate, dar e un vis pe care intr-o zi as vrea sa mi se realizeze si sunt sigura ca asa va fi pentru imi doresc foarte mult sa ajung acolo unde as putea ajunge chiar si intr-o clipa inchizand ochii. Hm...Paris legendar, nestiut si mistic , regat al marilor iubiri si al stradutelor inguste, un loc care nu se uita nici daca ai vrea. Cine nu ar da, de exemplu sa mearga pe Champs Elysee cu ochii inchisi si fara sa se rataceasca, iar Arc de Triomphe(Arcul de Triumf) te face sa te simti ca acasa - asa se zice. Cate nu sunt de vizitat acolo, e ca si cum nu ai simti cum trece timpul...Mi-e si teama sa visez in continuare...
sâmbătă, 23 februarie 2008
Doua sexe: femeia si barbatul - cel mai puternic fiind...
Nu e simplu pentru unii sa recunoasca faptul ca femeia este mai puternica decat barbatul. Si spun asta din mai multe motive: femeile isi traiesc emotiile, uneori prea zgomotos, plang si se vaieta, in timp ce barbatii le neaga pe ale lor. Ele se tin pe picioare, in timp ce ei se retrag in coltul lor...Suntem noi, femeile, mai puternice intr-un anumit sens decat barbatii? E greu de raspuns fara a nu se cadea in generalitati. Si totusi depinde de ceea ce se intelege prin "forta interioara". Este de luat in considerare in ceea ce priveste aceasta situatie si faptul ca, prin grija unuia fata de altul, ai impresia ca iti recapeti demnitatea - un sentiment care ne intareste capacitatea de a supravietui indiferent ca vorbim de femei sau de barbati. Dar dincolo de aceasta aptitudine de a-ti ajuta aproapele, femeile se dovedesc mai eficiente, barbatii sunt inca ancorati in ideea ca ei nu au nevoie de ajutor, vor sa ramana pe un piedestral al puterii si le este greu sa coboare. Stim ca a asculta pe cineva este la fel de vital ca si acordarea primului ajutor, iar acest lucru le permite barbatilor sa se confeseze mai mult. Nu vorbesc din prisma faptului ca eu le-as sti pe toate, dar daca lucrurile nu ar sta in felul acesta,atunci cineva se va gasi sa ma contrazica.
O alta problema tin sa precizez aici si anume: in timp ce femeile elimina stresul prin lacrimi, barbatii sunt mai retinuti si tin sa cada in cinism ...sau chiar in plansul de mila. Cred ca multora dintre noi, femeile, ni s-a intamplat sa compatimim barbatul, mai mult decat atat, s-a ajuns in situatia sa spunem " mi-e mila de el"...trist, dar adevarat! Este metoda prin care ei se elibereaza de surplusul emotional pastrandu-si insa mandria intacta. Dar sa faca pe durii nu merge la toti cei vaduviti sentimental si ca sa poata actiona eficient, trebuie sa-si pastreze sangele rece. Hm...forta intelectului contra celei a afectivitatii? Intr-un fel si nu prea. Dar una nu o exclude pe cealalta, iar cele doua sexe le au pe amandoua. Azi, barbatii invata sa-si exprime sentimentele, iar femeile sa piloteze avioane de vanatoare. Am fi aproape egali, daca noi ca femei nu am pastra "avantajul" de a aduce pe lume copii. Imi aduc aminte de cineva(un anume barbat) care mai zilele trecute lauda forta noastra interioara(cea a femeilor), dar in acelasi timp se plangea de faptul ca societatea noastra reprima instinctele masculine, pe care le percepe drept barbare in timp ce instinctele feminine sunt cele puse in valoare. Apoi a continuat "noi suntem guvernati de testosteron, asta e!" Sunt totusi barbati care recunosc acest lucru, cel putin au curaj sa vada adevarata fata a lucrurilor. Si...apropo de testosteron, barbatii stiu bine ca acest hormon nu le hraneste numai forta musculara, pilozitatea sau libidoul, mai mult decat atat, le confera si "sentimentul de putere".
Si ca atare va las pe voi sa analizati lucrurile la "rece" si sa va exprimati opiniile cu privire la acest aspect oarecum important in viata noastra, a oamenilor.
O alta problema tin sa precizez aici si anume: in timp ce femeile elimina stresul prin lacrimi, barbatii sunt mai retinuti si tin sa cada in cinism ...sau chiar in plansul de mila. Cred ca multora dintre noi, femeile, ni s-a intamplat sa compatimim barbatul, mai mult decat atat, s-a ajuns in situatia sa spunem " mi-e mila de el"...trist, dar adevarat! Este metoda prin care ei se elibereaza de surplusul emotional pastrandu-si insa mandria intacta. Dar sa faca pe durii nu merge la toti cei vaduviti sentimental si ca sa poata actiona eficient, trebuie sa-si pastreze sangele rece. Hm...forta intelectului contra celei a afectivitatii? Intr-un fel si nu prea. Dar una nu o exclude pe cealalta, iar cele doua sexe le au pe amandoua. Azi, barbatii invata sa-si exprime sentimentele, iar femeile sa piloteze avioane de vanatoare. Am fi aproape egali, daca noi ca femei nu am pastra "avantajul" de a aduce pe lume copii. Imi aduc aminte de cineva(un anume barbat) care mai zilele trecute lauda forta noastra interioara(cea a femeilor), dar in acelasi timp se plangea de faptul ca societatea noastra reprima instinctele masculine, pe care le percepe drept barbare in timp ce instinctele feminine sunt cele puse in valoare. Apoi a continuat "noi suntem guvernati de testosteron, asta e!" Sunt totusi barbati care recunosc acest lucru, cel putin au curaj sa vada adevarata fata a lucrurilor. Si...apropo de testosteron, barbatii stiu bine ca acest hormon nu le hraneste numai forta musculara, pilozitatea sau libidoul, mai mult decat atat, le confera si "sentimentul de putere".
Si ca atare va las pe voi sa analizati lucrurile la "rece" si sa va exprimati opiniile cu privire la acest aspect oarecum important in viata noastra, a oamenilor.
sâmbătă, 9 februarie 2008
POEZIA – un vot pentru vindecare sau pt ca prin ea se exprima si iubirea?
Poezia are si o valoare de limpezire, de atenuare a unor angoase, de calmare a unor efecte, se spunem de”vindecare”, asta este parerea multora dintre noi, asta este una dintre concluziile la care s-a ajuns.
Astazi, cand supraabundenta informationala din media ne face prea obositi pentru ceva atat de gratuit cum este poezia( cine mai citeste poezie, sa fim sinceri...), un poem e ceva din alt timp, poate de la orele traumatizante de literatura din scoala. Nu voi vorbi aici despre nefericitul sistem de invatamant romanesc actual caci toti stim cu ce ne luptam. As vrea numai sa fac o scurta pledoarie pentru revenirea la lectura poeziei ca mod de a educa sensibilitaea si receptivitatea cuiva. Aparent gratuita, simpla expresie a unor sentimente te poate face mai inteligent emotional.
Si pentru ca este februarie, adica luna iubirii( traditiile noastre confirma acest apetit pentru iubire, dincolo de sarbatoarea imprumutata pentru ca februarie anunta zorii primaverii si creste apetitul pentru viata, deci pentru dragoste), as fi vrut sa citez un poem, dar nu o voi face si mai mult decat atat, o puteti face voi si chiar pentru voi insiva!
Dar eu am sa spun altceva si anume: „ un poem frumos ne face sa iertam o durere veche” si nu se limiteaza la atat.
Am sa fac un salt de la poezie la ceea ce tine de aceasta luna (cea a iubirii) si am sa va spun si voua ceea ce, candva, cineva spunea la randul sau ca, varsta noastra reala se calculeaza dupa cat de multa voiosie si chef de joc avem in suflet, dupa cati prieteni ne place sa adunam in jurul nostru. Cat de amuzant este sa te intalnesti la o cafea cu prietenii intr-un sfarsit de saptamana povestind cate in luna si in soare, sa faci si mici filozofii de viata langa cescuta de licoare fierbinte si daca stai bine si te gandesti, iubirea inconjoara totul. Da, sentimentul acela despre care s-a spus ca misca sori si stele...si chiar le misca.
Eu cred ca iubirea este ea insasi o sarbatoare, o stare de gratie. Vine si se duce, dar lasa in urma o avere de amintiri...
Astazi, cand supraabundenta informationala din media ne face prea obositi pentru ceva atat de gratuit cum este poezia( cine mai citeste poezie, sa fim sinceri...), un poem e ceva din alt timp, poate de la orele traumatizante de literatura din scoala. Nu voi vorbi aici despre nefericitul sistem de invatamant romanesc actual caci toti stim cu ce ne luptam. As vrea numai sa fac o scurta pledoarie pentru revenirea la lectura poeziei ca mod de a educa sensibilitaea si receptivitatea cuiva. Aparent gratuita, simpla expresie a unor sentimente te poate face mai inteligent emotional.
Si pentru ca este februarie, adica luna iubirii( traditiile noastre confirma acest apetit pentru iubire, dincolo de sarbatoarea imprumutata pentru ca februarie anunta zorii primaverii si creste apetitul pentru viata, deci pentru dragoste), as fi vrut sa citez un poem, dar nu o voi face si mai mult decat atat, o puteti face voi si chiar pentru voi insiva!
Dar eu am sa spun altceva si anume: „ un poem frumos ne face sa iertam o durere veche” si nu se limiteaza la atat.
Am sa fac un salt de la poezie la ceea ce tine de aceasta luna (cea a iubirii) si am sa va spun si voua ceea ce, candva, cineva spunea la randul sau ca, varsta noastra reala se calculeaza dupa cat de multa voiosie si chef de joc avem in suflet, dupa cati prieteni ne place sa adunam in jurul nostru. Cat de amuzant este sa te intalnesti la o cafea cu prietenii intr-un sfarsit de saptamana povestind cate in luna si in soare, sa faci si mici filozofii de viata langa cescuta de licoare fierbinte si daca stai bine si te gandesti, iubirea inconjoara totul. Da, sentimentul acela despre care s-a spus ca misca sori si stele...si chiar le misca.
Eu cred ca iubirea este ea insasi o sarbatoare, o stare de gratie. Vine si se duce, dar lasa in urma o avere de amintiri...
VIATA IN „RASCRUCI”
Cred ca fiecare are momente in care face alegeri de viata hotaratoare. Unii ajung la rascruce si nu vad decat un singur drum. Merg pe el, fie ca e bine, fie ca nu. E-adevarat, asta inseamna ca au o viata mai simpla...cel putin, se lipsesc de stresul de a-si asuma o decizie. Altii printre care ma numar si eu – cauta variante, fac tabele cu plusuri si minusuri, trag linia si aleg. Am facut lucrul acesta...dar ciudat este faptul ca nimeni nu stie ce-i este scris in destin. Vreau sa am grija de un singur lucru:cand ma uit in oglinda, sa nu-mi fie rusine de mine. Nu-mi doresc nimic special si daca spun ca vreau doar sanatate pentru mine si pentru ai mei, poate va suna simplist. Dar chiar cred ca, daca D-zeu va avea grija de asta, restul il voi rezolva eu.
Privind lucrurile cat se poate de realist, viata nimanui nu este lipsita de greutati. Cu totii avem parte de urcusuri si de coborasuri. Momentelor grele din viata le spunem mai simplu – cumpene. Fiecare are parte in viata de una sau mai multe cumpene, insa important este modul in care le depasim.
Cel mai critic moment din viata fiecarui om, dar poate mai cu seama din viata femeii, este cel care ii schimba complet modul de viata, de relationare, de raportare la ceilalti si la viata. De multe ori aceastea sunt momente nefericite, cruciale. Este bine ca in astfel de momente sa-ti fie alaturi familia si prietenii. Trebuie sa ai incredere si sa intelegi care este motivul pentru care se intampla toate astea urmand intrebari la care raspunsurile sunt doar ascunse, cel putin in prima faza. Teama ca nimic nu va mai fi ca inainte, teama ca totul se va transforma si nu in ceva bun(cel putin asa se crede) duce la panica. Dar faptul ca pentru a trece peste astfel de momente e nevoie de forta care se gaseste in interiorul fiecaruia – e o veste buna! Pentru a gasi mai usor calea catre o „alta viata” este esential sa ne gandim la ceea ce avem si la ceea ce am putea avea,nu la ceea ce am pierdut. Trebuie sa ne gandim la ceea ce ar trebui sa schimbam in viata noastra, dar mai ales la cum ar trebui sa devina viata noastra, la ce conteaza si ce nu, la ce se poate pierde si ce nu, la valoarea ficarui minut din ceea ce noi numim „VIATA”.
Teoretic, mai toti oamenii ar trebui sa stie ce conteaza pentru ei, si putini sunt cei care stiu ca a fi egoist este un lucru bun. Cand spun egoist, ma refer la faptul ca in fiecare zi fiecare dintre noi ar trebui sa-si petreaca putin timp cu sine. Ar trebui sa se iubeasca, sa-si dedice energia activitatilor relaxante ce-i vor incarca bateriile. Este esential sa gustam viata prin fiecare por al fiintei noastre, sa ne bucuram de noi ca femei/barbati, iubite/iubiti si prietene/prieteni in fiecare zi a vietii! ASTA FAC EU!
Am inceput acest articol facand referire la mine si am sa inchei la fel mentionand ca in momentele de cumpana ale vietii,am invatat sa nu las sansele sa treaca pe langa mine. Am capatat o anumita sensibilitate la ceea ce reprezinta VIATA si am invatat sa o pretuiesc.
Te intreb pe tine, tu cum faci fata momentelor cruciale?
Daca ai ceva de marturisit, o poti face aici!
Privind lucrurile cat se poate de realist, viata nimanui nu este lipsita de greutati. Cu totii avem parte de urcusuri si de coborasuri. Momentelor grele din viata le spunem mai simplu – cumpene. Fiecare are parte in viata de una sau mai multe cumpene, insa important este modul in care le depasim.
Cel mai critic moment din viata fiecarui om, dar poate mai cu seama din viata femeii, este cel care ii schimba complet modul de viata, de relationare, de raportare la ceilalti si la viata. De multe ori aceastea sunt momente nefericite, cruciale. Este bine ca in astfel de momente sa-ti fie alaturi familia si prietenii. Trebuie sa ai incredere si sa intelegi care este motivul pentru care se intampla toate astea urmand intrebari la care raspunsurile sunt doar ascunse, cel putin in prima faza. Teama ca nimic nu va mai fi ca inainte, teama ca totul se va transforma si nu in ceva bun(cel putin asa se crede) duce la panica. Dar faptul ca pentru a trece peste astfel de momente e nevoie de forta care se gaseste in interiorul fiecaruia – e o veste buna! Pentru a gasi mai usor calea catre o „alta viata” este esential sa ne gandim la ceea ce avem si la ceea ce am putea avea,nu la ceea ce am pierdut. Trebuie sa ne gandim la ceea ce ar trebui sa schimbam in viata noastra, dar mai ales la cum ar trebui sa devina viata noastra, la ce conteaza si ce nu, la ce se poate pierde si ce nu, la valoarea ficarui minut din ceea ce noi numim „VIATA”.
Teoretic, mai toti oamenii ar trebui sa stie ce conteaza pentru ei, si putini sunt cei care stiu ca a fi egoist este un lucru bun. Cand spun egoist, ma refer la faptul ca in fiecare zi fiecare dintre noi ar trebui sa-si petreaca putin timp cu sine. Ar trebui sa se iubeasca, sa-si dedice energia activitatilor relaxante ce-i vor incarca bateriile. Este esential sa gustam viata prin fiecare por al fiintei noastre, sa ne bucuram de noi ca femei/barbati, iubite/iubiti si prietene/prieteni in fiecare zi a vietii! ASTA FAC EU!
Am inceput acest articol facand referire la mine si am sa inchei la fel mentionand ca in momentele de cumpana ale vietii,am invatat sa nu las sansele sa treaca pe langa mine. Am capatat o anumita sensibilitate la ceea ce reprezinta VIATA si am invatat sa o pretuiesc.
Te intreb pe tine, tu cum faci fata momentelor cruciale?
Daca ai ceva de marturisit, o poti face aici!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)