Fiecare om defineste diferit notiunea de prietenie, dar multi dintre noi confundam aceasta notiune cu cea de simpla cunostinta. Prietenii adevarati sunt cei care ne accepta asa cum suntem, te ajuta neconditionat, nu te judeca, te linistesc atunci cand iti este mai greu si as putea continua... Esential este sa ne gasim prietenii compatibili cu noi atat din punct de vedere psihologic cat si emotional si cred ca se stie ca respectul, loialitatea si egalitatea sunt cele care contruiesc o prietenie.
Personal nu pot afirma ca cineva imi este prieten atunci cand il reintalnesti dupa ani, cineva cu care ai impartit cateva lucruri neimportante si asta candva. Reintalnirea cu acel "prieten" a avut loc tocmai atunci cand eu treceam printr-o perioada proasta a vietii mele, insa intentia acestuia a fost sa ma ajute, dar lucrurile s-au complicat fiind acuzata, judecata de catre altii ca s-a intervenit pt mine acolo unde poate ca nu trebuia. Pentru unii, partea neinteleasa a lucrurilor este aceea ca daca vreodata un prieten adevarat ori o simpla cunostina a vrut sa ma ajute a fost din propria initiativa. Niciodata nu am apelat la prieteni, ba din contra, ei au fost cei care din propria intiativa m-au sustinut,m-au incurajat,m-au inteles, m-au pretuit,mi-au spus adevarul atunci cand a fost nevoie sa-l aud si multe altele, insa niciodata nu am apelat la ei nici macar atunci cand s-a pus problema de situatii mai personale. Recunosc ca multi dintre cei care ma cunosc au avut curajul, buna intentie de a "interveni" pt mine atunci cand nu m-am asteptat si fiecare a inteles ce a vrut de aici, se petreceau in jurul meu lucruri de care nu stiam, iar intr-un final totul a iesit prost doar pt mine. Si de aici..o alta poveste...
Partea frumoasa e ca prietenii ii putem alege noi...noi avem puterea de a alege, ca fiinte sociale avem nevoie de oameni in jurul nostru, dar adevarata fericire consta nu in multitudinea prietenilor, ci in valoarea lor.
