Putem fi mereu noi insine, putem fi niste oameni adevarati si normali, putem avea o viata echilibrata cu conditia sa invatam care este esenta acestei vieti: sa comunicam, sa-l intelegem pe cel de langa noi si mai ales sa cautam iubirea neascunsa sub falduri inselatoare.
Iertat sa-mi fie tonul prea banal, dar incerc sa transmit o idee greu de pus in cuvinte.Ne-am obisnuit sa vedem viata asta de fiecare zi ca pe ceva tare sofisticat.
Poate sa para necopt, dar chiar ma intreb de ce femeile care sunt atat de gingase, complexe, misterioase, pot sa iubeasca barbatii cei mai banali? Banali, e putin spus. Cum pot femeile sa iubeasca barbati care nu le merita? Nu pot sa nu ma gandesc in acest caz la mine, la ceea ce a fost odata, la ceea ce pana la urma s-a iertat si s-a mers mai departe. Dar sa trecem peste...
Poate ca pe undeva este greseala mea ca nu le iau parte barbatilor si nu spun ceea ce poate ei vor sa auda, si sincera sa fiu chiar nu prea sunt cuvinte de lauda la adresa lor. Nu spun ca femeile sunt cele perfecte, cele bune, cele mai presus de orice, dar daca barbatul ar fi un pic mai atent, mai curajos, mai putin orgolios, infamfat si cum mai vreti voi,nu mi-ar fi fost greu sa fac un gest frumos pentru ei. Sunt oameni si oameni si chiar s-a inteles acest lucru, dar la ce folos daca atunci cand intalnesti un bine in viata ta se da cu piciorul? Poate unii ar trebui sa mediteze la asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu