POEZIA – un vot pentru vindecare sau pt ca prin ea se exprima si iubirea?

Poezia are si o valoare de limpezire, de atenuare a unor angoase, de calmare a unor efecte, se spunem de”vindecare”, asta este parerea multora dintre noi, asta este una dintre concluziile la care s-a ajuns.
Astazi, cand supraabundenta informationala din media ne face prea obositi pentru ceva atat de gratuit cum este poezia( cine mai citeste poezie, sa fim sinceri...), un poem e ceva din alt timp, poate de la orele traumatizante de literatura din scoala. Nu voi vorbi aici despre nefericitul sistem de invatamant romanesc actual caci toti stim cu ce ne luptam. As vrea numai sa fac o scurta pledoarie pentru revenirea la lectura poeziei ca mod de a educa sensibilitaea si receptivitatea cuiva. Aparent gratuita, simpla expresie a unor sentimente te poate face mai inteligent emotional.
Si pentru ca este februarie, adica luna iubirii( traditiile noastre confirma acest apetit pentru iubire, dincolo de sarbatoarea imprumutata pentru ca februarie anunta zorii primaverii si creste apetitul pentru viata, deci pentru dragoste), as fi vrut sa citez un poem, dar nu o voi face si mai mult decat atat, o puteti face voi si chiar pentru voi insiva!
Dar eu am sa spun altceva si anume: „ un poem frumos ne face sa iertam o durere veche” si nu se limiteaza la atat.
Am sa fac un salt de la poezie la ceea ce tine de aceasta luna (cea a iubirii) si am sa va spun si voua ceea ce, candva, cineva spunea la randul sau ca, varsta noastra reala se calculeaza dupa cat de multa voiosie si chef de joc avem in suflet, dupa cati prieteni ne place sa adunam in jurul nostru. Cat de amuzant este sa te intalnesti la o cafea cu prietenii intr-un sfarsit de saptamana povestind cate in luna si in soare, sa faci si mici filozofii de viata langa cescuta de licoare fierbinte si daca stai bine si te gandesti, iubirea inconjoara totul. Da, sentimentul acela despre care s-a spus ca misca sori si stele...si chiar le misca.
Eu cred ca iubirea este ea insasi o sarbatoare, o stare de gratie. Vine si se duce, dar lasa in urma o avere de amintiri...