Welcome back!

Da, un timp uitat, lasat sa curga fara prea multa interventie.. Ceva inceput candva, tanjeste dupa o continuitate, si ma gandesc serios daca sa opresc un pic timpul in loc pentru a scrie cateva cuvinte aici.. Nu ca timpul ar putea fi oprit, doar ideea ca putem crede in astfel de vorbe garanteaza ca te poti opri din toate activitatile incepute pentru a vorbi, a scrie, a gandi, a medita.. a te juca! :) Multe, bune si frumoase, rele si urate s-au intamplat in tot acest timp, dar astazi zambesc si spun ca, in ciuda a ceea ce s-a trait m-a determinat sa cred cu tarie, ca nimic nu este intamplator in viata,si chiar nu e! Imi place stabilitatea, dar ador schimbarile, imi place sa stiu ca detin un control asupra a tot ceea ce reprezint, insa alteori simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, imi place sa stiu ca intotdeauna e loc de mai bine, dar sa si cred ca pentru moment atat s-a putut, imi plac.. multe! ;)) Va urma..

Oamenii si iubirea

Sunt de parere ca o viata bogata si pe deplin satisfacatoare este alimentata de dragoste si sprijin. Pe langa faptul ca trupul nostru are nevoie de apa, aer, hrana, minerale, vitamine, sufletului nostru ii este necesar doar iubire pentru a creste. Iar daca sufletul nu are ce-i trebuie atunci nimic nu ne aduce implinirea in viata. De la suflet pleaca totul, si daca pierdem legatura cu sufletul nostru inseamna practic ca am pierdut legatura cu noi insine si ca orice am face in viata, niciodata nu vom fi multumiti. Vorbesc de o dragoste conectata la noi insine in orice stadiu al vietii ne gasim. Cu dragostea lucrurile stau in felul urmator: daca avem flori in gradina, nu e destul sa le udam o data; e nevoie ingrijre si intretinere tot timpul. Exista zece feluri de iubire si de toate zece avem nevoie, nu e multa iubire niciodata, este exact atat cat trebuie pentru fiecare dintre noi. Iubirea nu costa nimic, dar absolut nimic, este cel mai minunat sentiment si avandu-l in suflet putem fi cele mai adorabile fiinte creatoare.

Sacrificii in numele iubirii?!...

Inainte de redactarea primului articol pe anul acesta, doresc sa urez tuturor ca 2010 sa fie un an mai bun, zilele acestui nou an sa aduca sanatate, bucurii, multa dragoste si cat mai multe realizari.

Fiind la inceput de an, incep prin a scrie un articol despre iubire, mai exact despre sacrificiul iubirii, ce inseamna asta si daca se merita.

Cand iubim pe cineva, suntem fericiti sa facem din cand in cand sacrificii pentru acea persoana. Sunt de parere ca ne place sa ne aratam dragostea in acest fel. Dar a face sacrificii inseamna multa iubire in suflet, inseamna sa avem rezervoarele de iubire ca fiind pline. Si daca lucrurile nu ar sta in felul acesta, nu am putea vorbi de sacrificii in numele iubirii. Intrucat sacrificiul este asociat cu dragostea, multi indragosttiti isi sacrifica dorintele doar pentru a-i face pe altii fericiti si atat de mult dau de la ei incat ajung sa nu mai stie ce vor. In acest caz, daca sunt intrebati ce vor, ei cred cu tarie ca ceea ce vor este sa-i faca fericiti pe oameni.
A-i face fericiti pe altii este, daca vrem, sanatos si bine, dar trebuie sa stim ca este numai o parte din ceea ce vrem. Lasand la o parte dorinta de a-i face fericiti pe ceilalti, trebuie sa ne intrebam repetat ce ne dorim sa fim fericiti, pentru ca oricum ar fi, daca ne axam numai pe fericirea altora, uitam cu adevarat de noi, adica de ceea ce ne dorim ca sa fim fericiti. Poate ca uneori ar trebui sa ne prefacem ca suntem egoisti si sa ne permitem sa fim temporar suparati si pretentiosi si astfel, ramanand in contact cu acestea ne va ajuta tocmai pentru faptul ca ne vor duce inapoi spre ceea ce ne dorim cu adevarat.
A face sacrificii in numele iubirii ar inseamna iubire neconditionata, mai exista ea in aceste timpuri? Iubirea inseamna multe, dar pentru ca pe zi ce trece ne schimbam din ce in ce mai mult, vom uita si de acest sentiment puternic si calduros care poate de multe ori ne-a schimbat viata...in bine.
De pe urma sacrificiilor in numele iubirii , cei care nu stiu sa iubeasca vor profita de asta, vor profita cei egoisti care nu sunt in stare sa-si deschida inima si sa simta pe pielea lor ce inseamna a fi un om mai bun, mai darnic, mai calduros....a fi altcineva.
Se merita sa faci sacrificii in numele iubirii numai daca te simti pregatit pentru asta, daca cei de langa noi merita iubirea noastra, si numai in masura in care avand prea multa dragoste in suflet poti oferi si celorlalti o particica din ea. Si daca in noi ar zace multa dragoste, nu am mai fi atat de rai, de egoisti, de meschini. Am fi cu totul ..altii, si asta in numele iubirii fata de tot ce ne inconjoara. Daca ne iubim pe noi insine cu adevarat atunci putem iubi orice, am putea iubi raul, frica, tristetea, durerea, dezamagirea, frustarea si astfel totul s-ar transforma in lumina,caldura, credinta si putere.
Din nefericire, renuntam la iubire in schimbul a celor mai negre sentimente...

Banii nu pot cumpara fericirea!

Si asta e un adevar, un adevar ce consta in faptul ca lumea e plina de oameni nefericiti care nu pot sa-si mentina o relatie sentimentala. Cu banii putem cumpara orice,mai putin fericirea. Si daca ajungem sa credem ca banii sunt capabili sa ne faca fericiti, de fapt ne indepartam de posibilitatea de a fi fericiti fara ei. Multi vor spune ca desi banii nu ne pot face fericiti, cu siguranta ajuta, ceea ce este total gresit. Pentru a fi siguri ca urmam calea aleasa de noi, adica cea a succesului, inainte de toate trebuie recunoscut faptul ca banii nu ne pot face fericiti. Plecand de la ideea ca banii ne pot face fericiti, nu reprezinta decat o iluzie. Cand lumea exterioara ne da mai mult din ceea ce dorim, fericirea este fugara si daca stau bine si ma gandesc mi s-a intamplat sa ma bucur de cateva ori de faptul ca imi cumparasem ceea ce doream cu ardoare. Dar fericirea nu a durat mult pentru ca am continuat sa cred ca imi trebuia mai mult pentru a fi fericita. Oricum ar fi, banii ne fac fericiti atata timp cat ingaduie sa fim, sa facem, sa avem ceea ce dorim. Putini dintre noi sunt cu adevarat fericiti, si cand stai sa te gandesti ca fericirea depinde numai de noi insine, se ingora acest adevar. Ne ascundem dupa parteneri, ne facem singuri cadouri doar pentru a fi si pentru o clipa fericiti, ne implicam in fel si fel de lucruri, muncim doar pentru a reusi in viata, toate astea si multe altele s-au intamplat si se vor intampla uitand de faptul ca doar in noi sta puterea de a fi cu adevarat fericiti. In masura in care nu suntem fericiti, dragostea, bucuria, increderea se vor diminua. Eu cred ca daca se incepe a se invata cum sa fim fericiti vor urma mai apoi si banii, si tot ceea ce dorim de la viata. Imi aduc aminte de cineva care spunea ca desi la momentul acela nu era fericit a sperat si mai mult decat atat, a crezut ca daca va avea o noua partenera il va face fericit. Prin urmare, nu a obtinut decat efectul contrar. Si de aici,multi renunta sa lupte pentru propria lor fericire si se complac in situatii usor penibile. E crud adevarul, si poate de cele mai multe ori...

Cum sa obtinem ceea ce vrem si sa acceptam ceea ce avem?

Nu voi vorbi despre campanii electorale caci au grija altii sa o faca,ci mai degraba as dori sa pun un pic accentul pe planul psihologic care are contact direct cu fiinta umana. Cred ca adevarata problema in viata nu este doar aceea de a obtine ceea ce ne dorim sa avem, ci sa continuam sa dorim ceea ce deja avem. Un pic complicata psihologia asta, dar o scoatem noi pana la capat.:) Noi, oamenii am ajuns in situatia in care oricat de mult am avea, niciodata nu ne este de ajuns,nu suntem multumiti de noi insine, de munca pe care o prestam, de relatiile pe care le avem cu ceilalti si mai mult decat atat exista intotdeauna ceva care ne tulbura linistea. Si daca stau bine si ma gandesc, la celalat capat al spectrului sunt oameni care totusi sunt multumiti de ceea ce sunt, de ceea ce fac, de cat au, nestiind cum sa obtina mai mult din ceea ce isi doresc. Intre aceste doua categorii de oameni, succesul personal este la mijloc, ne sta chiar la indemana cu simpla conditie sa stim limpede ce reprezinta el si sa stabilim intentia de a-l dobandi. Succesul personal inseamna si incredere in fortele proprii ceea ce conduce la reusite in viata. Este nevoie chiar si de unele schimbari mici, dar semnificative in felul in care gandim, simtim sau actionam ceea ce reprezinta un aspect destul de relevant. Se spune ca atunci cand obtinem un succes personal, viata inceteaza sa mai fie o lupta, chiar de avem probleme le putem rezolva cu usurinta. Si pentru a stapani succesul personal ar insemna sa invatam cum sa stransformam sentimentele negative in sentimente pozitive si experientele negative in invataturi folositoare. Se merge pe ideea ca daca am cazut o data, sa stim cum sa ne ridicam din nou.Greselile, revenirile si corectarile sunt o parte a vietii, a felului in care invatam si crestem. De asemenea, conteaza foarte mult sa fim in contact cu pacea noastra interioara, cu bucuria, cu dragostea si cu increderea. Succesul personal inseamna foarte multe lucruri, ideea principala constand in faptul ca noi detinem puterea si cheia viitorului nostru.Sunt patru pasi pentru a obtine ceea ce vrem si sa acceptam ceea ce avem, pasi care trebuie studiati si care ne ofera o harta rutiera practica si spirituala pentru a ne crea viata pe care dorim sa o ducem.
Si ca o ultima idee...daca stralucirea vieti este prea puternica, sa ne punem ochelarii de soare - ne va ajuta sa ne linistim si sa vedem iarasi clar. :d

Stele parfumate

Asa numesc eu florile... "stelele parfumate". De cand ma stiu mi-au placut florile la nebunie, ma fascineaza, ma incanta, imi dau o stare inexplicabila de bine, de placere. Daca in fiecare zi as fi inconjurata numai de flori, trebuie sa recunosc ca as fi cea mai fericita femeie din lume, nu as mai avea nevoie de nimic si de nimeni si cu atat mai mult care sa-mi tulbure starea de bine ce mi-o confera acestea. Pe langa faptul ca imi plac imi mod deosebit trandafirii, nu pot sa nu ma gandesc la acele flori care se deschid la caderea noptii si care intra adesea in competie cu parefumurile de lux. Ca vorbesc de regina noptii sau de floarea lunii care este chiar una si aceeasi floare, isi merita pe deplin numele, numeroasele flori albe sunt sub forma de stea, roz, violet sau crem, cea cu flori albe fiind cea mai parfumata dintre toate. Daca ar fi sa vorbesc si de alte flori care de asemenea imi plac intr-un mod deosebit ar fi crinii care iubesc lumina si sunt foarte sensibili. Ipomeea alba, o specie a zorelelor albe infloreste numai la caderea intunericului si ramane deschisa numai pana la primele raze ale soarelui.
Pur si simplu simteam nevoia de a vorbi de flori fiind ca acestea indiferent de situatie, mod de viata redau oamenilor zambetul pe buze. O floare daruita cu multa dragoste, din inima face mult in viata unui om oricat de simplu ar fi un asemenea gest.
Iubind florile, ne iubim mai mult pe noi...

Din nou pe ale noastre meleaguri...

Incep sa spun ca intr-un articol scris de mine acum ceva timp mentionam de Paris, iar astazi cu mana pe inima afirm ca un vis mi s-a implinit, cel legat de Franta. Am calatorit in lume si trebuie sa recunosc ca sunt alt om, ma simt ca fiind o alta persoana, o alta lume mi-a dat viata peste cap si intr-un sens bun. Nu cred ca voi spune mai multe despre acea lume diferita de a noastra deoarece sunt sigura ca multi stiu la ce ma refer. Sunt in stare sa povestesc vrute si nevrute, dar nu o voi face, sunt atat de multe de spus, mi-e greu sa descriu toate lucrurile, locurile minunate care mi-au fost date sa le vad. Am revenit cu forte proaspete gata sa o iau de la capat in fiecare zi, gata sa infrunt toate obstacolele si greutatile vietii. Stim bine ca viata nu e usoara, nici simpla si ne trebuie curaj si forta si sanatate sa ridicam capul si privirea catre ziua de maine. Astept cu nerabdare sa calatoresc si catre alte destinatii, caci cele pe care le-am vizitat si-au lasat puternic amprenta asupra mea. Am vizitat anul acesta trei tari mari si late (Belgia, Franta, Olanda) si imi doresc sa mai vizitez si alte trei...si alte trei si tot asa, caci daca nu sunt trei...ma supar foc! :))
Si visele se implinesc....

Daca totul in viata are un rost, de ce nu ar avea si vacantele rostul lor?

Daca tot este o perioada pe care o asteptam cu multa bucurie, cel putin pentru mine vacanta ma face sa ma simt mai plina de entuziasm, este eliberatoare de stres pentru oricare dintre noi. Vacanta inseamna relaxare, timp pentru a vedea locuri frumoase, noi, timp a ne simti liberi.O parte dintre noi chiar de suntem in vacante nu reusim sa ne detasam de probleme doarece suntem inca conectati la stresul cotidian. De ce sa nu ne detasam de acest aspect cand o vacanta buna ne ofera posibilitatea sa ne conectam la noi insine, sa facem tot ceea ce ne trece prin cap si sa ne intoarcem acasa cu inimele pline de sentimente mai bune, mai frumoase? Sa ne petrecem timpul alaturi de cei dragi e un lucru minunat. Ne incarcam bateriile si astfel sanatatea se va mentine pentru ca stresul acumulat se epuizeaza, iar riscul de a ne imbolnavi este mult mai mic. Au vacantele un impact asupra psihicului? Categoric, da! Si poate cel mai mare impact... in fond, de la psihic, totul pleaca. Sa reusim sa facem din fiecare vacanta una de neuitat, sa alegem de fiecare data o noua destinatie, sa lasam buna dispozitie si relaxarea sa ne cuprinda, sa glumim mai mult, sa ne jucam mai mult caci in toate acestea consta placerea unei vacante.

Tot raul spre bine!

Viata cu bune, cu rele trebuie traita! Chiar daca nesansele ne urmaresc ar trebui sa ne consideram norocosi. Nu trebuie pierduta speranta, mai mult decat atat sa privim cu optimism spre viitor. Fiecare dintre noi are o poveste si poate povestea unei vieti intregi, dar nu pot sa nu ma gandesc la cei care spun ca ghinionul ii urmareste oriunde si oricand, dar intodeauna ar trebuim sa privim la partea plina a paharului si atunci marile "nenorociri" devin mici obstacole in viata. Nu cred ca exista om care sa nu spuna ca soarta a fost cea l-a izbit si astfel s-a trezit la realitate, este nevoie ca acest lucru sa se intample, este inevitabil. Dumnezeu este cel care pune hopuri pentru ca noi sa devenim mai puternici. Sunt oameni ale caror destine sunt dureroase, dar cauta in interiorul lor forta necesara pentru a merge mai departe si asta este de admirat. Ajung chiar sa se priveasca in oglinda si nu-si pot ascunde un suras trist cand isi privesc chipurile imbatranite, dar asta-i face mandri pentru ca ajung totusi sa se considere norocosi deoarece timpul nu s-a scurs in zadar.Chiar si cel mai pesimist om, ghinionist ajunge in cele din urma sa spuna ca mai rau decat este in acel moment al vietii lui, nu poate fi. Si de aici, un zambet , caci desi o usa daca se inchide, o fereastra va fi intotdeauna deschisa. Trebuie doar sa deschidem "ochii" mintii.

O viata minunata!

"Ce vrei, Mary? Ce vrei? Vrei luna de ce pe cer? Doar spune-mi si arunc un lassou in jurul ei si ti-o aduc" - "O viata minunata"(film)

Daca o viata minunata este suma tuturor zilelor minunate, ce putem face pentru a ne asigura ca avem cat mai multe zile minunate?
Cred ca un prim pas este acela de a ne horata ca vrem sa facem fiecare zi drept una minunata. Unii dintre noi presupunem ca aceste 'zile minunate" sunt ca vremea - pot fi prezise pe termen scurt, dar sunt imposibil de controlat. Si daca nu e tocmai asa? Cu o gramada de intentii si un pic de iscusinta ne putem crea propriul micro-climat de distractie si il putem lua oriunde ne ducem.:)
Sa ne asteptam sa ni se intample lucruri minunate, ar fi un alt pas.
Sa lasam lumea in pace! Nu ca am face noi ceva anume, dar ceva tot facem..acum depinde de fiecare si in ce masura face ceva! dar eu merg pe urmatoarea idee: Astazi nu am chef sa ma supar! Trebuie sa ne coboram din caruselul emotiilor si sa ne ducem viata cu relaxare si placere.;))
Ce ar fi daca ne-am petrece timpul cu oamenii minunati? Hm..sincera sa fiu...mi-as petrece timpul cu unul dintre ei, in fiecare zi, incepand de astazi!
O carte buna inseamna o zi minunata.
Mai mult decat atat, in fiecare seara imi voi rezerva timp pentru a reflecta asupra lucrurilor minunate pe care le-am facut si care mi s-au intamplat - cu cat se cerceteaza mai mult, cu atat mai mult va fi de gasit!
Si daca spun ca o zi minunata este o zi plina de minuni, oare gresesc? Spun asta pentru este imposibil sa nu ne gandim la mistere.

De fiecare data cand avem o zi minunata, inca un inger isi primeste aripile!

Pentru o zi deosebita...

Indiferent care ar fi intrebarea, iubirea e raspunsul!

Orice limba am invata, relevanta prezinta doua verbe: a fi si a avea. Si in orice limba le vom invata aceste doua verbe le vom intalni pentru a exprima acelasi lucru: starea de bine.Fie ca e vorba de "a fi bine" sau "a avea o stare de bine" intelesul ramane neschimbat. La fel si etapele de urmat pentru a atinge acest scop.
In primul rand trebuie sa gandim pozitiv, sa ne canalizam emotiile catre lucrurile pozitive si mai ales sa nu lasam sentimentele negative sa ne copleseasca. Trebuie sa gandim pozitiv despre ceilalti si mai ales despre noi insine si putem fi siguri ca ceea vrem sa facem va fi dus la bun sfarsit. Dar...cu toate acestea sa-i dam corpului ceea ce ne cere: viata! Sa ne hranim cu intelepciune, sa ne tratam cu respect gasind echilibrul in toate.
Ma mult decat orice, sa invatam sa iubim cu adevarat, cu pasiune. Si in felul acesta putem incepe cu fiecare dintre noi si continuand cu ceilalti. Cred ca se stie ca oamenii care se respecta si se iubesc pe ei insisi sunt mai usor iubiti de ceilalti. Este esential sa iubim si sa ne simtim bine, sa ne regasim sentimentele in ochii si in gesturile celorlalti, sa ne simtim recompensati cu aceeasi masura de cei pe care ii iubim.
Totul se reduce la iubire si la a ne simti bine, caci iubind simti lumea a ta, o simti la picioarele tale, simti ca traiesti cu adevarat.

Sarbatori de iarna

Colinde, Daruri, Magie...altfel spus, vin sarbatorile de iarna. A inceput agitatia, forfota si parca pe an ce trece, ceva se schimba si nu as crede ca in bine. Dar cum intotdeauna trebuie privita partea plina a paharului, recunoastem ca ne place la nebunie sa mergem la shopping, sa ne rasfatam si as putea continua, dar nu in ultimul rand sa incercam sa privim sarbatorile de iarna astfel incat sa putem spune ca sunt N.. motive deosebite care sa aprecieze aceasta perioada a anului. Nu voi vorbi despre ceea ce inseamna aceste sarbatori pentru ca stiti si voi ca aceastea au ajuns mai degraba un timp pentru a primi cadouri, pretexte pentru petreceri si uitam sa fim mai buni.
Partea proasta e ca ne apropriem cu pasi repezi de aceste sarbatori.Ne facem planuri de Craciun, ne gandim cum sa impodobim casa, cand sa plecam sa cumparam cadouri, desi unii ne-au cam luat-o inainte, cand incepem curatenia si cand cumparam bradul. Entuziasmul, bucuria ne cuprinde si parca totusi ceva..nu e, lipseste..meditam si parca nu gasim raspunsul, dar farmecul sarbatorilor de iarna ne va indemna intotdeauna sa zambim. Aceasta perioada imi da fiori, ma linistesc si ma transpun in atmofera de basm din care parca nu as mai vrea sa ies si poate ca uneori ma consider un copil, dar oricat de repede si de mult ne-ar maturiza loviturile vietii, copilul din noi nu moare niciodata.
Mai cred ca pentru fiecare dintre noi, sarbatorile de iarna inseamna ceva...si e ceva deosebit!

Despre prieteni...

Fiecare om defineste diferit notiunea de prietenie, dar multi dintre noi confundam aceasta notiune cu cea de simpla cunostinta. Prietenii adevarati sunt cei care ne accepta asa cum suntem, te ajuta neconditionat, nu te judeca, te linistesc atunci cand iti este mai greu si as putea continua... Esential este sa ne gasim prietenii compatibili cu noi atat din punct de vedere psihologic cat si emotional si cred ca se stie ca respectul, loialitatea si egalitatea sunt cele care contruiesc o prietenie.
Personal nu pot afirma ca cineva imi este prieten atunci cand il reintalnesti dupa ani, cineva cu care ai impartit cateva lucruri neimportante si asta candva. Reintalnirea cu acel "prieten" a avut loc tocmai atunci cand eu treceam printr-o perioada proasta a vietii mele, insa intentia acestuia a fost sa ma ajute, dar lucrurile s-au complicat fiind acuzata, judecata de catre altii ca s-a intervenit pt mine acolo unde poate ca nu trebuia. Pentru unii, partea neinteleasa a lucrurilor este aceea ca daca vreodata un prieten adevarat ori o simpla cunostina a vrut sa ma ajute a fost din propria initiativa. Niciodata nu am apelat la prieteni, ba din contra, ei au fost cei care din propria intiativa m-au sustinut,m-au incurajat,m-au inteles, m-au pretuit,mi-au spus adevarul atunci cand a fost nevoie sa-l aud si multe altele, insa niciodata nu am apelat la ei nici macar atunci cand s-a pus problema de situatii mai personale. Recunosc ca multi dintre cei care ma cunosc au avut curajul, buna intentie de a "interveni" pt mine atunci cand nu m-am asteptat si fiecare a inteles ce a vrut de aici, se petreceau in jurul meu lucruri de care nu stiam, iar intr-un final totul a iesit prost doar pt mine. Si de aici..o alta poveste...
Partea frumoasa e ca prietenii ii putem alege noi...noi avem puterea de a alege, ca fiinte sociale avem nevoie de oameni in jurul nostru, dar adevarata fericire consta nu in multitudinea prietenilor, ci in valoarea lor.

Ce vor femeile/barbatii?

Vorbeam cu un prieten zilele trecute si era foarte curios sa afle daca va gasi cineva vreodata raspuns la o intrebare veche: "Ce vor femeile, de fapt?" Era cam suparat asa ca i-am raspuns zimbind: "Draga, dar e foate simplu: cativa centimetri in minus in talie si pe solduri!" Lasand gluma la o parte, intrebare este dificila. Orice femeie are momente in care habar nu are ce vrea si atunci cum sa avem pretentia de la partenerii nostri sa stie? Ca mai apoi, ce haz ar mai avea o relatie daca ne-am intelege perfect unii pe altii? Tocmai asta este farmecul, sa ai rabdare si sa te intereseze sa-l descoperi pe celalalt. As putea continua pe acest subiect, dar trec direct la concluzie si spun ca un raspuns 100% corect si complet la intrebarea de mai sus e imposibil de obtinut. Dr putem incerca, nu?

P.S. Daca cineva a aflat raspunsul la aceasta intrebare, eu una imi doresc sa aflu mai multe asa ca nu-mi ramane decat sa-i invit pe cei care stiu deja raspunsul sa ni-l relateze si noua.

Ganduri...

Putem fi mereu noi insine, putem fi niste oameni adevarati si normali, putem avea o viata echilibrata cu conditia sa invatam care este esenta acestei vieti: sa comunicam, sa-l intelegem pe cel de langa noi si mai ales sa cautam iubirea neascunsa sub falduri inselatoare.
Iertat sa-mi fie tonul prea banal, dar incerc sa transmit o idee greu de pus in cuvinte.Ne-am obisnuit sa vedem viata asta de fiecare zi ca pe ceva tare sofisticat.

Poate sa para necopt, dar chiar ma intreb de ce femeile care sunt atat de gingase, complexe, misterioase, pot sa iubeasca barbatii cei mai banali? Banali, e putin spus. Cum pot femeile sa iubeasca barbati care nu le merita? Nu pot sa nu ma gandesc in acest caz la mine, la ceea ce a fost odata, la ceea ce pana la urma s-a iertat si s-a mers mai departe. Dar sa trecem peste...
Poate ca pe undeva este greseala mea ca nu le iau parte barbatilor si nu spun ceea ce poate ei vor sa auda, si sincera sa fiu chiar nu prea sunt cuvinte de lauda la adresa lor. Nu spun ca femeile sunt cele perfecte, cele bune, cele mai presus de orice, dar daca barbatul ar fi un pic mai atent, mai curajos, mai putin orgolios, infamfat si cum mai vreti voi,nu mi-ar fi fost greu sa fac un gest frumos pentru ei. Sunt oameni si oameni si chiar s-a inteles acest lucru, dar la ce folos daca atunci cand intalnesti un bine in viata ta se da cu piciorul? Poate unii ar trebui sa mediteze la asta...

De ce...?

Una dintre intrebarile care mi se adreseaza mai tot timpul si culmea am ajuns sa nu mai gasesc raspunsuri la acest gen de intrebare. Poate pare patetic, dar cam asa stau lucrurile, din nefericire. Nu e usor sa intalnesti tot felul de oameni si care sa-ti adreseze intrebari care incep cu..."de ce...?" Si am ajuns sa ocolesc tot ceea ce nu as vrea, dar ajung tot acolo, tot la acel raspuns pe care ei vor sa-l auda. Stiu ca nu e frumos sa minti, dar mai stiu ca unoeri mai trebuie sa si ocolesti ceea ce este de ocolit. De ce nu e totul asa cum iti doresti? De ce uneori intorci capul atunci nu este cazul? De ce nu poti raspunde la unele intrebari? De ce...?"
Pentru o parte dintre cei care ma cunosc, inca ma considera drept misterioara si ca orice om am si eu secretele mele, dar asta nu inseamna ca nu-i las pe ceilalti sa vada in mine ceea ce le place, ceea ce-i incanta, ceea ce-i fascineaza. Si cand ma gandesc ca fata de mai toti sunt atat de modesta...dar asta sunt eu! Toate astea duc la faptul ca e bine de pus punct si de luat de la capat. Dar chiar si asa, se poate ca de fiecare data sa faci acest lucru? E atat de usor de spus, dar greu de facut...
De asemenea, e usor sa aruncam vorbe atunci cand suntem agitati, nervosi, panicati si cat de greu se poate repara totul, merg pe ideea ca ceva bun se construieste cu greu si se distruge cu foarte multa usurinta.
Cred ca fiecare om se gandeste un pic la el, la felul cum arata, la felul cum este apreciat, la felul cum se comporta, la mai tot ceea ce are legatura cu fiinta sa si uite asa ajungi sa te intrebi tu insuti "de ce (uneori gresim fara sa ne dam seama? ...nu ne iese totul asa cum poate am vrea? ...nu-mi pot face mai mult curaj sa-mi cer scuze, sa-mi indrept o anume greseala? etc.) Sunt de parere ca daca tu insuti nu stii unele raspunsuri, atunci cum le poti raspunde altora? Sunt oameni curiosi si nu numai si poate ca vor sa afle mai multe, dar de ce? Si uite asa simpla intrebare "de ce?" sta pe buzele oricui.
Cineva spunea ca pentru tot si pentru toate exista un raspuns...Oare asa sa fie?

"HERE I AM"

There's something about a girl who knows what she wants and how she wants it. She has the power to cast a spell on everyone around her, you don't even know why you're drawn to her, you just are, no matter how tall, short, stylish she is, she's the one who people look to for answers. She has a voice and isn't afraid to use it. And she leaves everyone to wonder, how did she get that way.
YES to pushing till hurts and YES to indulgent massage after.
YES to trembling knees and their powerful victories.
YES to the no-turning-back decision.
Yes to the victory dance.
YES to friends who listen endlessly.
YES to killing it.

"HERE I AM"

Cateva cuvinte...

Cred ca fiecare dintre noi se gandeste fie chiar si pentru un moment la cum ar fi sa putem incepe anul primavara....Ar fi cel mai prielnic moment sa luam totul de la capat, ar fi ca si cum am intra intr-un nou stadiu de viata, am inflori prin toti porii...Dar ce facem noi? Ne punem pe astenii, ne melancolizam si ne schimbam starea de spirit dupa vreme...Se ajunge in situatia ca nici barbatii nu ne mai inteleg...
In alta ordine de idei, noi stim oare sa te bucuram de primavara, de soare, de ghiocei, violete...?Stim sa ne aducem prospetime in trup si suflet? Spun ca nu trebuie uitata adierea florala si suava a hainelor, tenul odihnit, vitaminizat, culoarea de par pe care o putem indrazni a o incerca pentru prima data...cate nu ne sunt la indemana...
Si totusi exista un singur lucru de care trebui sa tinem cont, anume acela de a ne hotara ca primavara asta incepe cu noi, cu tine, cu fiecare in parte, dar in acelasi timp poti fi sigur ca toti cei care ne iubesc ne vor fi alaturi.
O primavara senina!

"Vacante pline de iubire in insule fierbinti ori catre alte destinatii?

Ca sa mai destindem un pic atmosfera, nu am sa ezit sa nu va spun si voua ceea ce am cam auzit in ultimul timp si anume ca lumea are nevoie de "evadari", "iesiri" si nu oriunde ci dincolo de frontierele tarii ca deh..."love is in the air" si nu doar atat..urmeaza si luna martie (luna martisorului) si e de inteles de la sine faptul ca "micile" surprize pe care si le ofera indragostitii nu se opresc aici. Nu e un lucru de mirat si nici unul imposibil, acest lucru il poti face cand dispui de timp liber si ca atare de resurse financiare. Dar de...insulele acelea fierbinti, ce ziceti? Care mai de care se indreapta spre agentiile de turism in speranta ca vor gasi ceva pe plac si in acelasi timp sa nu fie prea costisitor. La drept vorbind, oferte se tot gasesc, dar partea buna a lucrurilor e ca insulele exotice din Oceanul Atlantic ar parea cea mai apropriata destinatie de plaja in aceasta perioada pentru europeni; de fapt, este singurul taram de pe continent care are in luna februarie, vreme buna pentru plaja. Un concediu fierbinte in acest sezon inca rece te duce cu gandul departe fie chiar si pentru cateva momente bune - de la pernele brodate pana la cele mai luxoase locuri care pentru mine personal ar fi cele care te intampina de la intrare cu fantani, palmieri si maslini, si deja am spus totul ... - paradisul linistilor.
Cu toate acestea, de preferat ramane tot Parisul si vorbesc din punctul meu de vedere, este locul unde se petrec cele mai frumoase povesti de dragoste si asta o spun strazile acestuia. Inchid ochii si ajung sa cred ca deja cunosc Parisul, e ca si cum l-as sti pe de rost inainte sa ajung sa-l vad ca doar...visez( sa mai fac si un spirit de gluma). Si toate ca toate, dar e un vis pe care intr-o zi as vrea sa mi se realizeze si sunt sigura ca asa va fi pentru imi doresc foarte mult sa ajung acolo unde as putea ajunge chiar si intr-o clipa inchizand ochii. Hm...Paris legendar, nestiut si mistic , regat al marilor iubiri si al stradutelor inguste, un loc care nu se uita nici daca ai vrea. Cine nu ar da, de exemplu sa mearga pe Champs Elysee cu ochii inchisi si fara sa se rataceasca, iar Arc de Triomphe(Arcul de Triumf) te face sa te simti ca acasa - asa se zice. Cate nu sunt de vizitat acolo, e ca si cum nu ai simti cum trece timpul...Mi-e si teama sa visez in continuare...